Despre mine
Sunt născut în Sfântu-Gheorghe (Covasna) în 1972 într-o familie mixtă din punct de vedere etnic, cu mama maghiară și tatăl român maramureșean. Sunt căsătorit și am doi băieți. Am absolvit Sociologia la nivel de licență în 1994, masteratul în Managementul Resurselor Umane în 1996 și doctoratul în Sociologie în 2005, toate la UBB Cluj.
Din 1996 predau la Universitatea din Oradea, unde am devenit abilitat în Sociologie în 2013 și profesor universitar în același an. De câțiva ani coordonez doctorate și la Universitatea din Debrecen. Îmi place să citesc, să scriu, să ascult muzică, să vizitez cetăți și castele și să fac poze. Pentru profilare poate fi util de știut că prefer muzica lui Beethoven celei compuse de Mozart și rockul în locul muzicii pop sau disco dar în general sunt destul de tolerant în materie de consum cultural.
Am vrut întotdeauna să fiu mai bun în profesie și am trăit și trăiesc cu convingerea că învățătura serioasă este calea pentru perfecționarea individuală. Așa se face că o parte a tinereții am petrecut-o aprofundând domenii ale științelor sociale care m-au interesat: metode cantitative avansate (Universitatea din Michigan; Universitatea din Utrecht), administrație publică (Universitatea din Maastricht), restructurare urbană (CEU Budapesta), tranzitologie (Academia de Științe Economice din Budapesta, King’s College Londra și Universitatea din Cracovia-Polonia). Am fost visiting scholar la Universitatea din Michigan (1999-2000) și bursier al Colegiului Noua Europă din București (2004-2005).
Ca orice profesor universitar, am publicat articole în jurnale științifice, am participat la conferințe, am scris cărți și am condus proiecte de cercetare și dezvoltare. Activitatea mea științifică este la vedere pe https://hatos.ro/activitate-stiintifica/ Aș putea spune că sunt destul de realizat profesional. În locul meu poate altcineva ar aștepta liniștit sesiunile de pescuit, serialele, pensionarea și nepoții.
Făcând parte din cea mai numeroasă generație din istoria României sunt preocupat și aproape îngrijorat de ceea ce lăsăm copiilor noștri. Revoluția din decembrie 1989 m-a prins, la 18 ani, nutrind o aversiune profundă față de orice formă de totalitarism și de fanatism și cu sentimentul că nu poți să stai deoparte când binele colectiv, libertatea sau demnitatea sunt miză. Evident că nu am fost membru PCR, nici informator sau lucrător al Securității. Celor curioși le spun că nu sunt nici ofițer acoperit nici membru în vreo organizație ocultă iar până acum nu am făcut parte din nici un partid politic. Amicilor conservatori li se pare că sunt cam progresist iar celor progresiști li se pare că am tendințe conservatoare. E normal să fie așa câtă vreme țin în măsuri aproximativ egale la justiție socială dar și la libertate.
Pe plan intelectual, am studiat (dar și am practicat) mișcările sociale, acțiunea colectivă și protestele. De fapt, întotdeauna am fost interesat de modurile în care oamenii se pot organiza singuri pentru a-și rezolva problemele, aceasta fiind și subiectul tezei mele de doctorat. Care nu s-a centrat pe proteste ci pe asociațiile agricole, amândouă forme ale acțiunii colective.
Totodată, am cercetat și am aprofundat educația ca sistem care are potențialul de a forma viitorii cetățeni și de a pune bazele dezvoltării personale și sociale. Cred că România trebuie să înceteze să fie exportatoare de forță de muncă ieftină și că Oradea și Bihorul se pot dezvolta în continuare doar prin investiții cu valoare adăugată mare, pentru care au nevoie de specialiștii formați bine la universitățile locale, mai ales la Universitatea din Oradea.
Fiind pregătit în metode cantitative n-ar trebui să vă mire că sunt un adept entuziast al digitalizării, al utilizării seturilor mari de date (big data) și al automatizării prin machine learning și inteligență artificială în orice domeniu posibil, de la managementul urban la procesele decizionale din organizații și până la cercetarea științifică.
Mi-am exprimat punctele de vedere când mi s-a părut important să o fac. Uneori am fost în minoritate sau excentric față de opinia majoritară. Bunul simț ne obligă să recunoaștem că dacă fiecare ar spune doar ceea ce place majorității schimbarea în bine nu s-ar produce aproape niciodată.
Ca argument în favoarea mea aduc faptul că o specie rarisimă de politician este cea a celor care își asumă riscul de a fi în minoritate pentru o cauză bună. Chiar Ilie Bolojan e un astfel de politician care a avut permanent curaj să inițieze lucruri pe care alții le-au declarat imposibile sau sinucigașe și astfel a schimbat fața Oradiei și sperăm că va schimba și fața județului cu ajutorul vostru și al nostru.
Din aceste motive sunt aici în fața voastră.
Senator al României, PNL Bihor.
