O introducere în cercetarea actuală în sociogenomică

Sociology, Genetics, and the Coming of Age of Sociogenomics, Mills, M.C. and F.C.Tropf.

O ambițioasă sinteză de literatură recentă (cam tot ce s-a publicat după 2015) de sociogenomică, adică a științei care combină sociologia cu genetica. Am buchisit-o cu atenție cu markerul și evident că nu am înțeles prea bine tot pentru că am lacune mari în cunoștințele de genetică.

Domeniul este însă important nu doar pentru că genetica și sociologia se străduiesc programatic să se ignore, dacă nu chiar să se dușmănească reciproc ci mai ales pentru că au atât de multe de împărtășit, măcar în problematică și în precupări. Cei mai mari sociologi ai educației sau ai stratificării și mobilității sociale au fost preocupați de reproducerea intergenerațională a inegalităților unde, dacă mergem la resorturile cele mai simple ajungem la întrebări care frizează genetica: cât din inteligență se transmite genetic, dar din diversele trăsături de personalitate care pot determina succesul la eșecul în viață?

Înțeleg că în ultimul deceniu scăderea costurilor operațiilor de secvențiere genetică, abundența de date genetice și creșterea capacităților de procesare a datelor a adus o adevărată revoluție statistică în genetică, mai ales a înțelegerii relațiilor dintre genotip și fenotip. Seturi de date de câte 2TB sunt utilizate pentru a modela variația rezultatelor școlare ( de ex.) în funcție de sute sau chiar mii de secvențe de genă. A fost depășită faza cercetărilor pe gemeni monozigoți sau a celor despre gene candidate și se elaborează modele statistice (regresii complexe, ecuații structurale) în care variațiile fenotipice sunt puse în relație cu markeri genetici, se calculează scoruri poligenice (care exprimă predispoziții la anumite caracteristici sau boli ca funcție liniară de markeri genetici etc.)

=====

The first GWAS appeared in 2013 (Rietveld et al. 2013), with a second study of around 300,000 individuals identifying 74 genetic loci (Okbay et al. 2016b), followed by a 2018 study that included 1.1 million individuals and identified around 1,300 loci (Lee et al. 2018). The combined PGSs for the latest study predicted around 11% of the total variance (incremental 2),which neared R2 effect estimates of classic predictors in sociology such as parents’ education (19%), cognition (14%), and income (6%).

====

O concluzie importantă, totuși, a acestor studii este că în ceea ce privește mobilitatea socială, procesele de reproducere socială sunt mult mai importante ca efect decât cele de strictă reproducere genetică.

Rescaling results from PGSs of heritability from other studies to deal with missing heritability, some studies showed that around one-fifth of the intergenerational transmission of education is due to genetic factors. This suggests that although sociologists can no longer ignore the role of genetics, contrary to what some behavioral geneticists claim (Plomin 2018), family, school, neighborhood, and socioeconomic factors still play the strongest role.

Într-o notă de subsol se istorisește că: In personal communication, a top geneticist and author confessed “I didn’t at first want to learn about sociology, but now I realize that I have to. I have no choice.”

=====

Annual Review of Sociology Sociology, Genetics, and the Coming of Age of Sociogenomics

Annu. Rev. Sociol. 2020. 46:31.1–31.29

Articolul se găsește încă la liber la:

https://www.annualreviews.org/…/1…/annurev-soc-121919-054756

https://www.annualreviews.org/journal/soc