Depolitizare prin politică. Pseudo-reformă îmbrăcată în cuvinte irezistibile precum „comunitate”, „descentralizare” și „depolitizare”

Colegii noștri de coaliție de la USRPLUS au transmis opiniei publice și Președintelui României o scrisoare deschisă în care își exprimă dezamăgirea față de solicitarea de reexaminare a Legii B 288/2021 prin care șeful statului a refuzat promulgarea acesteia. Ba mai mult, se cere organizarea unei sesiuni parlamentare extraordinare pentru ca legea să intre în vigoare înainte de începerea anului școlar următor. Nu zice așa, dar e clar că acesta e obiectivul.

Propunerea Legislativă B288/2021 este intitulată de autorii acesteia de „depolitizare” a numirii conducerii interimare a unităților de învățământ. Legea a trecut ca TGV-ul prin procedurile parlamentare, evident că mai rapid la Senat, și fost votată atât în comisia de învățământ a Senatului, cât și în plenul Senatului de o largă majoritate alcătuită din PSD, USR și UDMR. Și noi care ne închipuiam că avem o coaliție și un program de guvernare.

Depolitizarea tuturor structurilor de stat a devenit recent un deziderat nechestionabil, o dogmă a gândirii de policy, politizarea fiind considerată de mulți dintre cei care își dau cu părerea despre eficiența sistemului public ca una dintre cauzele fundamentale ale problemelor aparatului guvernamental. Din păcate, depolitizarea e în cazul celor mai frecvente utilizări o simplă lozincă demagogică în care fiecare nu vede altceva decât interesul politic. Concret, majoritatea inițiativelor de eliminare a factorului politic din deciziile de resurse umane a statului semnifică, de cele mai multe ori, lovituri împotriva competitorilor politici. Grija pentru calitatea serviciilor publice preocupă de fapt pe prea puțini.

Conform actualei legislații, directorii interimari ai instituțiilor de învățământ sunt numiți de către Inspectoratele Școlare (Județene sau al Municipiului București). Probabilitatea de a fi numite în funcții de manageri interimari personaje agreate politic este evidentă în această situație, ISJ-urile fiind ele însele cu conducere politică. Nu e cea mai fericită situație, în mod evident, și având în vedere incidența mare a interimatelor la conducerile școlilor, o soluție la acest pericol de politizare temporară pare necesar a fi găsită.

Soluția propusă de alianța de conjunctură (?) USRPLUS-PSD-UDMR nu rezolvă, însă, în nici un fel problema printr-o autentică depolitizare ci transformă actuala politizare centralizată într-o politizare descentralizată. Căreia unii îi spun apropiere de comunitate.

Zici depolitizare, ai închis niște guri. Mai zici și comunitate, le-ai închis pe toate.

Pentru a ajunge aici, legea ia atributul deciziei asupra interimarilor de la Inspectoratul Școlar (adică de la minister) și îl mută la Consiliul de Administrație al Școlii.

Consiliul de Administrație, mai ales în comune și în micile orașe, este un instrument prin care se manifestă tutela primăriei asupra școlii care este, din punctul de vedere al infrastructurii (întreținere, utilități, unele investiții) în dependența autorității locale. Deși reprezentanții primăriilor nu constituie majoritatea în aceste consilii (dar cu reprezentanții părinților aceste majorități pot fi obținute), este greu de presupus că într-o comunitate săracă restul membrilor Consiliului de Administrație au prea multă motivație pentru independență când știu că de relațiile cu primăria depind o parte din resursele alocate școlii.

Cu 1362 de primari aleși în septembrie 2020, marea majoritate în mediul rural, este logic că PSD-ul a văzut în propunerea USRPLUS o bulă de oxigen pentru clientela sa din învățământ, mai ales cea din mediul rural. Probabilitatea ca în CA-urilor acestor școli să fie aleși directori neagreați de PSD este evident redusă. Pe de altă parte, despre ce depolitizare se poate vorbi prin introducerea în lege a obligației de a avea, la numirea directorilor interimari, avizul organizației politice a minorității, acolo unde e vorba de școli cu predare în limba minorităților?

„Art. 97. – (1) Directorul exercita conducerea executiva a unitatii de invatamant. In cazul unitatilor de invatamant cu predare integrala in limbile minoritatilor nationale, directorul are obligatia cunoasterii limbii respective. In cazul unitatilor de invatamant cu sectii de predare in limbile minoritatilor nationale, unul dintre directori are obligatia cunoasterii limbii respective. In aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizatiei care reprezinta minoritatea respectiva in Parlamentul Romaniei sau, daca minoritatea nu are reprezentare parlamentara, cu consultarea Grupului parlamentar al minoritatilor nationale. In cazul liceelor si seminariilor teologice, consultarea se face si cu reprezentantii cultului respectiv. In ambele cazuri, in urma consultarii, este necesar avizul scris, respectiv avizul/binecuvantarea in cazul cultelor.”

Asta e depolitizare? Serios?

Interesul cel mai mic este, aparent, al USRPLUS care, deținând doar sub 30 de primării, e adevărat de localități cu populație numeroasă, nu se poate aștepta să aibă neapărat același succes în numirea unor directori „prietenoși”, ca și colegii de la PSD sau de la UDMR. Nu aș minimaliza, totuși, determinarea primarilor din partea aliaților noștri de a impune pe cât se poate, în poziții de directori interimari, persoane cât mai apropiate politic. Pentru asta, consiliul de administrație este instrumentul cel mai bun (mult mai bun decât ISJ). Pe de altă parte, să nu negăm nici posibilul avantaj pe care unii l-ar vedea din faptul că se reușește obstrucționarea politicii de resurse umane a ministerului. Minister care este într-un guvern în care suntem colegi de coaliție, sper că mai interesează pe cineva.

Pe scurt, Legea B 288/2021 nu urmărește depolitizarea managementului școlar ci, dimpotrivă, o politizare mascată în care școlile ar intra mult mai abitir în chingile potentaților locali.

Sunt de acord că actualul sistem centralizat nu e unul care întotdeauna produce efecte fericite. Dar a vinde publicului neatent descentralizarea politizării managementului educațional ca fiind vreo depolitizare nu e vreo mișcare prea morală. Iar când acest pas se face împotriva partenerului de coaliție și prin coalizare cu cei cu care ești, declarativ, în confruntare, avem de-a face de-a dreptul cu un gest ostil.