Albert Laszlo Barabasi Formula. Legile universale ale succesului Ed. Trei 2020

În orice librărie românească ai intra, o bună parte din volumele aflate la vânzare sunt manuale de dezvoltare personală, fiecare oferindu-ți secretul succesului într-un domeniu sau pe ansamblul existenței. Sau căutați în orice top de vânzare de carte. Vă veți convinge că pofta publicului de a i se oferi rețete de ieșire din mediocritate și suferință este greu de săturat. 

Spre deosebire de marea majoritate a lucrărilor de acest tip, Albert-Laszlo Barabasi fizician născut la noi în Secuime și actualmente profesor la Notre-Dame University (SUA), caută secretul succesului folosind rezultatele de cercetare cele mai solide. În primul rând, e important de menționat că el măsoară succesul prin indicatori de reputație, recunoaștere sau faimă și încearcă să afle pe baze științifice care sunt factorii care determină un asemenea rezultat pentru viața unei persoane. Astfel, în accepțiunea autorului, un personaj de succes este cel care se bucură de aprecierea unui număr mult mai mare de semeni de-ai săi decât media populației căreia îi aparține. Fie că primești un like, sau că ți se cumpără produsul, că primești un contract de publicitate, fiecare din aceste situații indică de fapt că altcineva e dispus să îți dea ceva ca recunoaștere a valorii pe care el crede că o deții. Astfel definit, succesul este un fenomen social și se pretează a fi studiat prin ceea ce Albert-Laszlo Barabasi știe cel mai bine, și anume analiza de rețea.

Putem să nu fim de acord cu definiția de mai sus, mai ales că multă lume asimilează succesul cu performanța în sine, nu cu recunoașterea acesteia în societate, dar suntem repede lămuriți că astfel de critici nu își au rostul. Primul capitol de analiză, dar și următoarele, chiar așa ceva vor să stabilească - măsura în care performanța specifică într-un domeniu determină recunoaștere, adică succes. Și aflăm cu surprindere, aceasta fiind reacția căutată de autor, că relația dintre succes și performanță nu e chiar liniară. 

Știați, de exemplu, că celebrul as al aerului german din Primul Război Mondial, Baronul Roșu, nici măcar nu a fost pilotul de vânătoare cu cele mai multe victorii, ci un pilot francez, Rene Fonck, care a reușit să doboare 127 de avioane germane, spre deosebire de cele „doar” 80 inamice nimicite de von Richthofen. Cu toate acestea, Baronul Roșu generează 27% din căutările de pe Google ale piloților germani din Marele Război în timp ce Fonck este practic uitat. 

Lucrurile nu stau în toate domeniile atât de nedrept. De exemplu, încasările din publicitate ale tenismenilor sunt corelate foarte bine cu rezultatele lor în „sportul alb” - mai ales la băieți, chiar dacă în tenisul feminin avem și cazuri aparent aberante precum cele ale Sharapovei sau al Eugeniei Bouchard. Dar acolo publicitarii apreciază și alte calități...

Nu o să vă fac un spoiler atât de insensibil încât să vă spun chiar care este formula finală a succesului pe care o propune fizicianul nostru. Vă garantez doar că toate inferențele sale sunt bazate pe studii riguroase, ale autorului sau altele extrase din lucrări științifice recunoscute. Prefer însă să vă atrag către lectura acestui volum, care stă pe picioare analitice mult mai solide decât majoritatea lucrărilor de self-help pe care le cunosc, enumerând domeniile și temele din care se extrage argumentul final: reputația oamenilor de știință, piața artei, valoarea diplomelor universitare pe piața muncii, calitatea vinurilor și consistența evaluărilor realizate de oenologi, publicitatea online, succesul literar (cu celebrele cazuri ale lui Stephen King și J. K. Rowling), succesul în muzică șamd. Recunoașteți că v-ați întrebat uneori care e secretul care face ca un pictor să reușească să își vândă tablourile cu sute de mii de dolari (în timp ce colegii lui de școală de artă trăiesc precar din expediente prost plătite). Sau dacă valoarea literară e chiar în spatele succesului imens al unor scriitori? O parte importantă din răspunsuri sunt chiar în acest volum care este rezultatul demersurilor laboratorului de cercetare condus de Albert-Laszlo Barabasi în SUA.