Măsuri de prevenție a femicidului și de îmbunătățire a situației copiilor care rămân orfani în urma acestui fenomen
Adresată: Domnului Marius - Constantin BUDĂI
Ministrul Muncii și Solidarității Sociale
Adresată: Domnului Marian-Cătălin PREDOIU
Ministrul Justiției
Adresată: Doamnei Gabriela FIREA
Ministrul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse
Adresată: Doamnei Elena TUDOR
Președinte Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA)
Din partea: Senator Adrian HATOS
Circumscripția electorală: Nr. 5, BIHOR
Grup parlamentar: PNL
Ședința Senatului din data de: 22 martie 2023
Obiectul întrebării: Măsuri de prevenție a femicidului și de îmbunătățire a situației copiilor care rămân orfani în urma acestui fenomen
Stimate Domnule Ministru,
În România, femicidul continuă să fie o problemă actuală. Ecaterina Balica, sociolog la Institutul de Sociologie al Academiei Române, a afirmat într-un interviu că în România, la fiecare 9 zile, o femeie a fost ucisă de partenerul ei intim[1]. Astfel de crime au loc în medie de 40 de ori pe an în România – în perioada 2014-2021, Poliția Română a înregistrat 337 de crime între parteneri intimi (actuali sau foști). În perioada 2011-2015, copii provenind din 84 de familii au fost afectați de femicid[2]. Datele pentru o perioadă de 10 ani (2012-2022) arată că numărul copiilor rămași orfani ca urmare a crimelor comise de partenerii intimi (orfani speciali) se ridică la 230, potrivit datelor birourilor de Asistență Socială și de Protecție a Copilului din România[3]. Cifra reală este mai mare, deoarece unele cazuri nu ajung în statistici din diverse motive. În România sunt disponibile doar date neoficiale cu privire la femicid, colectate de către Observatorul Român pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor[4] (Institutul de Sociologie). Un set de date publicate de Eurostat[5] în 2018 situează România pe locul 11 ca rată a victimelor de sex feminin a omuciderilor (0,82 la 100.000 de locuitori) dintre cele 30 de state incluse în analiză.
Literatura de specialitate arată că efectele acestor crime sunt traumatizante asupra copiilor, unii dintre ei fiind chiar martori la uciderea mamei de către tată și sinuciderea ulterioară a tatălui. În momentul în care un copil își pierde mama, el trece printr-o traumă care va avea urmări asupra dezvoltării sale (fizice, emoționale, cognitive și sociale), în mod special pentru că moartea are loc din motive nenaturale. Acești copii sunt mai predispuși să devină violenți în viitor. De asemenea pot să apară, pe lângă trauma pierderii, întrebări legate de identitatea personală, loialitate, moștenire genetică. Cei care au asistat la momentul în care mama lor a fost ucisă de tatăl lor ar putea trece prin stări de pierdere a cunoștinței sau crize de nervi. Copiii care sunt martori la astfel de eveniment au un risc crescut de a suferi de tulburare de stres post-traumatic.
Alte efecte pe care evenimentul traumatic le are asupra copiilor rămași orfani sunt: emoționale – probleme de atașament, sentimente de vinovăție, rușine, anxietate, neputință, lipsă de înțelegere, dificultăți de a avea încredere, accese de furie, flashback-uri, negare sau disociere; sociale – dificultăți în a crea relații sociale și legături emoționale, izolare, incapacitatea de a socializa; comportamentale – agresivitate față de ceilalți, auto-agresivitate; cognitive – gânduri recurente, imagini și sunete ale momentului crimei; dificultăți de concentrare. Un număr mare de copii din această categorie se confruntă cu tulburări de somn și coșmaruri după astfel de evenimente traumatice. Pot să apară de asemenea tulburări psihosomatice, enurezis sau encoprezis.
Copiii rămași orfani în urma acestor crime, precum și familiile care îi îngrijesc pe aceștia, întâmpină multiple alte dificultăți: acces limitat la justiție, lipsa informațiilor clare și accesibile, dificultăți în ceea ce privește acordarea de compensații, dificultăți financiare și emoționale. Ei au nevoie de consiliere psihologică specializată (atât copiii, cât și îngrijitorii); suport juridic, administrativ, și financiar pentru cheltuieli juridice, medicale și academice. Măsurile de sprijin existente (pensia de urmaș, alocația de plasament) sunt adeseori greu accesibile și doar în anumite condiții.
În Codul Penal al României - Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare - nu există o definiție a femicidului[6], el intrând sub incidența unor prevederi legale generale. Este clar că legislația existentă nu este suficientă pentru a preveni și nici a combate suficient efectele acestui fenomen. În România majoritatea acestor crime au loc în familii cu istoric de violență domestică sau ca urmare a încălcării ordinelor de protecție – care, de regulă, este fără consecințe. Așadar, este nevoie de o îmbunătățire a serviciilor de reducere a violenței domestice, precum și o îmbunătățire a monitorizării agresorilor împotriva cărora au fost emise ordine de protecție pentru a preveni aceste crime[7]. Colectarea sistematică a datelor cu privire la femicid și orfanii speciali este o altă măsură care ar putea ajuta în prevenția fenomenului[8].
Italia a adoptat o lege în sprijinul copiilor victimelor femicidului (Legea nr. 4 din 2018[9]) care ar putea servi ca model pentru statele UE. Aceasta presupune oferirea de burse educaționale, asistență juridică și sprijin financiar pentru servicii medicale și psihologice orfanilor speciali. Legea este unică prin faptul că ia în considerare aproape fiecare aspect al vieții orfanilor: proceduri civile, terapie gratuită și mijloacele de a se educa și de a intra pe piața muncii. În același timp, legea se asigură că orfanii speciali își primesc moștenirea (proprietatea și fondul de pensii de stat de la mamă) și îl împiedică pe făptaș – dacă este vorba de soț sau soție – să primească o pensie de urmaș (pe care o primește și la care va avea acces copilul în momentul împlinirii vârstei de 18 ani). De asemenea, legea le facilitează schimbarea numelui de familie (în cazul în care nu doresc să mai poarte numele tatălui). Legi similare există în țări din America Latină, precum Argentina, Peru și Uruguay[10]. În ceea ce privește femicidul, Spania recunoaște în legislația sa că acesta este o formă extremă de violență de gen împotriva femeilor. Spania pare să aibă cea mai integrată abordare în ceea ce privește femicidul.
Recunoașterea femicidului ca infracțiune penală separată ar putea avea numeroase beneficii: ar fi mai vizibil ca infracțiune de violență de gen; simplifică aplicarea dispozițiilor legale; contribuie la crearea unor măsuri și planuri specifice de prevenire a femicidului; recunoaște faptul că femeile sunt afectate în mod disproporționat de violența de gen; contribuie la prevenirea violenței domestice; crește încrederea în sectorul justiției și crește numărul de sesizări la poliție din partea victimelor[11].
Alte măsuri posibile pentru îmbunătățirea situației, menționate în diferite studii de specialitate, sunt:
-creșterea gradului de conștientizare a nevoilor copiilor/adolescenților orfani speciali și a riscului consecințelor asupra sănătății lor psihologice;
-îmbunătățirea schimbului de informații între instituțiile și instanțele relevante pentru a se asigura că se rezolvă problema custodiei copilului și că autoritatea părintească este suspendată atunci când părintele este suspect într-un caz de femicid;
-suport juridic și administrativ;
-evaluare psihiatrică gratuită, urmată de ședințe gratuite de psihoterapie pe termen lung (pentru orfani și familiile care îi îngrijesc) – oferite de terapeuți specializați; terapie de grup;
-fonduri pentru burse academice și formare profesională; activități extracuriculare, cursuri de artă sau de muzică;
-plasarea la persoane familiare imediat după incident; încurajarea plasării permanente a copilului la un îngrijitor cu care are o relație stabilă.
În consecință, vă rog să îmi comunicați, domnule Ministru:
-Aveți în vedere promovarea unor modificări legislative care să recunoască femicidul ca infracțiune aparte în Codul Penal și să ofere protecție specială orfanilor speciali (copiilor părinților uciși de parteneri)?
-Ce măsuri aveți în vedere a implementa în viitorul apropiat pentru combaterea mai eficientă a violenței domestice și a femicidului?
-Ce măsuri aveți în vedere a implementa în viitorul apropiat pentru a veni în sprijinul orfanilor speciali (copiilor părinților uciși de parteneri)?
Vă mulțumesc!
Solicit răspuns scris.
Cu stimă,
Adrian HATOS
Senator PNL
Circumscripția electorală nr. 5 – BIHOR
Link întrebări:
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%202122d%20PNL-intrebare4-Hatos%20Adrian-Min%20Muncii.pdf
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%202122c%20PNL-intrebare3-Hatos%20Adrian-Min%20Just.pdf
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%202122b%20PNL-intrebare2-Hatos%20Adrian-Min%20Fam.pdf
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%202122a%20PNL-intrebare1-Hatos%20Adrian-ANPDCA.pdf
Bibliografie
[1] Sandu, O. (2022). După o crimă în familie, ce se întâmplă cu copiii? Disponibil online la https://www.dor.ro/dupa-o-crima-in-familie-ce-se-intampla-cu-copiii/.
[2] Balica, E. (2021). Intimate Partner Femicide in Romania: An Analysis of the Online Media News. Postmodernism Problems, 11(3), 305-318. https://doi.org/10.46324/PMP2103305.
[3] Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) (2022b). Măsurarea femicidului în România. Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2022. ISBN 978-92-9482-849-1; https://doi.org/2839/884010.
[4] https://homicideobservatory.wordpress.com/
[5] Datele sunt disponibile pe site-ul Eurostat (https://ec.europa.eu/eurostat).
[6] Disponibil online: https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-REF(2018)042-e
[7] Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) (2013). Global study on homicide: trends, contexts, data. UNODC, Vienna. https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/statistics/GSH2013/2014_GLOBAL_HOMICIDE_BOOK_web.pdf
[8] Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) (2018). Recomandări pentru îmbunătățirea colectării datelor privind violența comisă de partenerul intim de către sectorul polițienesc și judiciar – România. EIGE, Vilnius.
[9] https://temi.camera.it/leg17/post/la_legge_xxx_del_2017__di_tutela_degli_orfani_a_causa_di_crimini_domestici.html?tema=temi/la_tutela_dei_minori
[10] Otte, E. (2020). The victims femicide leaves behind. Disponibil online la: https://foreignpolicy.com/2020/10/20/victims-femicide-leaves-behind-italy-orfani-speciali-law-domestic-violence-europe/
[11] Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) (2022a). Femicide: shedding light on the „invisible” victims. Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2022. ISBN 978-92-9486-062-0; https://doi.org/10.2839/21279
Sinteză răspunsuri primite:
1.La întrebările adresate, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a transmis că problemele semnalate nu se află în raza sa competență.
2. Referitor la problemele adresate, Ministerul Justiției informează că Legea Nr. 211/2014 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunii conține dispoziții privind protecția victimelor violenței domestice, inclusiv a minorilor aflați în îngrijirea acestora. Astfel, Articolul 7 din actul normativ menționat stipulează măsurile de sprijin și protecție acordate victimelor infracțiunii și membrilor familiei acestora, respectiv: informare privind drepturile victimelor, consiliere psihologică, consiliere privind aspecte financiare, servicii de inserție/ reinserție profesională, sprijin emoțional și social în scopul reintegrării sociale, informații și consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale și pregărirea pentru participarea la proces și îndrumarea victimei către alte servicii specializate (sociale, medicale, de educație, de interes general acordate în condițiile legii). De asemenea, potrivit Articolelor 14-20 se acordă asistență juridică gratuită următoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal;
b) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținerea persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, precum și a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea persoanei.
c) persoanele asupra cărora a fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189 din Codul penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de viol, act sexual cu un minor și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul penal, o infracțiune de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute la art. 210 și 211 din Codul penal, o infracțiune de terorism, precum și orice altă infracțiune intenționată comisă cu violență;
d) soțul, copiii și persoanele aflate în întreținere persoanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute la alin. (1).
De asemenea, legislația în vigoare urmărește facilitarea accesului victimelor la compensații echitabile și corespunzătoare prejudiciilor suferite, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 318/2015 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (Articolul 37), cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 230/19.07.2022):
“(1) Mecanismul naţional de susţinere a prevenirii criminalităţii, denumit în continuare mecanismul, reprezintă cadrul instituţional şi financiar prin intermediul căruia se asigură:
a) alocarea de resurse în vederea implementării de activităţi şi proiecte care au ca obiective: educaţia juridică, prevenirea criminalităţii, asistenţa şi protecţia victimelor infracţiunilor, precum şi consolidarea capacităţii administrative, inclusiv logistice, a instituţiilor competente să identifice, să administreze sau să valorifice bunuri sechestrate;
b) facilitarea accesului victimelor infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, la compensaţii echitabile şi corespunzătoare prejudiciilor suferite.
Astfel, Articolul 37 stipulează că victimele infracțiunilor prevăzute la Art. 21 din Legea Nr 211/2014 pot solicita compensaţii financiare pentru prejudiciile morale suferite prin săvârşirea infracţiunii (prin derogare de la limita prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeaşi lege) și compensaţii financiare pentru prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin săvârşirea infracţiunii (prin derogare de la limita prevăzută la art. 27 alin. (2) din aceeaşi lege). Actul normativ menționat prevede că pentru acoperirea nevoilor urgente se poate acorda victimelor infracţiunii un avans din compensaţia financiară sub formă de voucher. Voucherele se acordă în limita unei sume echivalente cu 5 salarii de bază minime brute pe ţară stabilite pentru anul în care victima a solicitat avansul și se folosesc exclusiv de către victimele infracțiunilor pentru acoperirea cheltuielilor de hrană, cazare, transport, medicamente şi materiale sanitare, precum şi materiale de igienă şi de uz personal.
Protecția victimelor violenței domestice este stipulată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Potrivit actului legislativ menționat, victima violenței domestice are dreptul la protecție specială, servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, asistență medicală gratuită, în condițiile legii. Măsurile concrete de prevenire și de protecție ale victimelor violenței domenstice sunt reglementate prin Legea 174/2018 și cuprind ordinul de protecție provizoriu, respectiv ordinul de protecție prin care se dispun următoarele măsuri:
“a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 19;
e) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
f) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
g) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
h) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
i) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
j) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.”
Victimele violenței domestice și familiile acestora pot beneficia de protecție, găzduire, îngrijire și consiliere pe o perioadă determinate în cadrul centrelor de primire în regim de urgență (Legea nr. 217/2003, Articolul 19).
În ceea ce privește reglementarea în Codul Penal a infracțiunii de femicid, Ministerul Justiției precizează că în Codul Penal este reglementată infracțiunea de violență în familie, subiectul activ al acestei infracțiunii fiind, la fel ca subiectul pasiv, un membru de familie.
Referitor la programele de protecție a drepturilor victimelor unor infracțiuni cu violență, la ora actuală sunt în derulare trei proiecte care vizează îmbunătățirea capacității autorităților române de a implementa Convenția de la Istanbul (Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice) și îmbunătățirea capacității autorităților locale de a sprijini victimele violenței și a violenței bazate pe deosebirea de gen, respectiv: Proiectul “Sprijin pentru implementarea Convenției de la Istanbul în România” – implementat de Agenția Națională pentru Egalitate între Femei și Bărbați (ANES) și instituții din Norvegia, Proiectul “VERA – Schimbare pozitivă prin acțiuni integrate în vremuri dificile” – implementat de ANES și organizații non-guvernamentale din România, Proiectul “Protecția victimelor infracțiunilor” – implementat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în parteneriat cu instituții din România.
Printre rezultatele proiectelor pot fi menționate: înființarea și operaționalizarea a 10 centre de intervenție pentru victimele violenței sexuale în 10 spitale județene de urgență, înființarea a 8 centre de consiliere a agresorilor în cazurile de violență domestică, campanii naționale de informare și sensibilizare în domeniul prevenirii violenței domestice, formarea profesională a 650 de profesioniști din domeniul judiciar, elaborarea unui îndrumar pentru membri echipelor mobile în situații de urgență în cazuri de violență domestică și a unui ghid pentru intervievarea victimelor violenței domestice adresat specialiștilor.
Link răspunsuri:
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%20r%2022%2003%20hatos%202122%20d.pdf
https://www.senat.ro/PDFIntrebari/b%20r%2022%2003%20hatos%202122%20c.pdf