Cum s-a schimbat România după 1990: bunăstare, violență, inegalitate

Bună dimineața! E 22 decembrie, un moment de bilanț ritualic. Dincolo de toate nemulțumirile, la 36 de ani după Revoluție, România e un loc mult mai bun de trăit decât era în 1990.

Dar lucrurile sunt evident mai complicate.

Suntem mai mulțumiți cu viața noastră, dar tot înstrăinați unii de alții

Dacă ne uităm în urmă, România de azi trăiește mai bine decât România anilor ’90. Oamenii spun mai des că sunt mulțumiți de viața lor, că o duc mai bine, că au mai mult control asupra propriei existențe.

Creșterea economică, salariile mai mari, accesul la bunuri și servicii au contat enorm. În România, bunăstarea subiectivă încă depinde puternic de venit: când economia merge bine, oamenii simt asta direct. La fel ca în toată Uniunea Europeană, criza din 2008 a produs traume adânci și persistente (deceniul pierdut).

În plus, românii au în mod cronic foarte puțină încredere în ceilalți oameni. Nu o aveau nici în 1990 și nu o avem nici acum. Nu e vorba de încrederea în familie – acolo încrederea e mare – ci în „străini”, în ceilalți membri ai societății. Suntem printre ultimele țări din Europa la încredere interpersonală.

Rezultatul?

Avem o societate în care oamenii pot spune „mie îmi merge mai bine”, dar mai rar „ne merge mai bine”. Capitalul social rămâne fragil.

Mai puțină violență pe stradă, prea multă violență acasă

Adesea auzim că „societatea a devenit mai violentă”. Nici vorbă.

Pe stradă, în spațiul public, violența a scăzut. Tot mai puțini români spun că trăiesc în zone periculoase, iar criminalitatea generală este mai redusă decât în trecut. Multe orașe românești sunt, obiectiv, sigure, socotite printre chiar printre cele mai sigure din lume.

Dar violența nu a dispărut – s-a retras în spațiul privat (sau a plecat în străinătate).

Violența domestică și violența împotriva femeilor rămân probleme grave. Numărul cazurilor raportate a crescut, iar femicidul este o realitate recurentă și dureroasă.

Această situație înseamnă două lucruri: 1) oamenii raportează mai mult, ceea ce e bine; 2) anumite forme de violență sunt structurale, legate de inegalități, norme de gen și slăbiciuni instituționale.

România e o societate mult mai puțin mai violentă „în ansamblu” decât era în 1990, dar este încă o societate care nu reușește să-și protejeze suficient membrii cei mai vulnerabili.

Trăim mai mult, iar sărăcia și inegalitatea par a fi în regres

Din punct de vedere demografic, povestea e una de progres.

Trăim mai mult, iar mortalitatea infantilă a scăzut spectaculos – unul dintre cele mai mari succese sociale ale României post-1990.

Și totuși, când ne uităm la sărăcie și inegalitate, povestea devine mai complicată.

Anii ’90 au produs rupturi adânci, iar deși după 2015 lucrurile s-au mai îmbunătățit, România rămâne, totuși, printre cele mai inegale și mai sărace țări din UE.

Există, practic, mai multe Românii: urban vs. rural, regiuni dezvoltate vs. regiuni rămase în urmă, grupuri privilegiate vs. grupuri vulnerabile.

Aceste diferențe nu sunt doar economice. Ele alimentează neîncrederea, migrația, frustrarea și, uneori, violența.

Seriile cronologice realizate cu Perplexity.