Confruntarea cu fenomenul copiilor dispăruți

Stimați colegi,

În România, fenomenul copiilor dispăruți continuă să fie o problemă gravă, care necesită intervenții eficiente. În perioada aprilie 2023 – aprilie 2024, au fost înregistrate 9.902 sesizări privind dispariția minorilor, un număr alarmant care reflectă o realitate dureroasă și complexă în societatea noastră. Peste jumătate dintre acești copii au plecat voluntar din locuințe, cămine școlare sau centre de asistență socială, atrăgând astfel atenția asupra unor probleme în sistemul de protecție și asistență.

Datele Inspectoratului General al Poliției Române și rapoartele Organizației Salvați Copiii România arată că majoritatea cazurilor active de dispariție, în special cele ale minorilor între 14 și 17 ani, sunt adesea rezultatul unor circumstanțe dificile la care sunt expuși acești tineri. Aceste „plecări voluntare” nu sunt întotdeauna o alegere liberă, ci mai degrabă o fugă de condiții inacceptabile de viață, de abuz, neglijare sau violență.

Din păcate, comparativ cu anul anterior, numărul de dispariții a crescut, iar aceasta este o tendință îngrijorătoare la nivel european. Conform raportului „Missing Children Europe”, majoritatea copiilor dispăruți sunt victime ale unor condiții adverse, fiind adesea forțați să fugă din locurile pe care ar trebui să le numească acasă.

Trebuie să abordăm această problemă printr-o strategie integrată care include prevenția, intervenția timpurie și sprijinul post-traumatic. Măsurile trebuie să se concentreze pe îmbunătățirea condițiilor din centrele de plasament, pe sprijinirea familiilor vulnerabile și pe crearea unor programe eficiente de educație și consiliere pentru copii și adolescenți. De asemenea, este importantă colaborarea cu organizații non-guvernamentale și instituții internaționale pentru a dezvolta politici bazate pe date reale și pe înțelegerea profundă a cauzelor și consecințelor disparițiilor copiilor.

Această criză nu este doar o statistică; este o reflectare a suferinței umane și a eșecului nostru colectiv de a-i proteja pe cei mai vulnerabili membri ai societății. Ceea ce vreau să subliniez este că trebuie să ne intensificăm eforturile de prevenire și suport pentru copiii în situații de criză. Momentul reîntoarcerii acasă sau în centrele de plasament este unul semnificativ și trebuie abordat cu grijă și atenție sporită de către familiile și profesioniștii implicați. Este important să oferim tinerilor empatie și suport constant. Adulții trebuie să fie pilonii de încredere pentru copiii în dificultate, oferindu-le un mediu stabil și protectiv unde pot crește și evolua în siguranță.

Vă mulțumesc pentru atenție!