Ce determină încrederea în oamenii de știință? Un studiu global publicat în Nature Communications

Nature Communications publică un studiu care prelucrează datele unor sondaje realizate în 68 de națiuni ale lumii, măsurând încrederea în oamenii de știință pe o scală compusă și identificând, prin regresii multiple simple, câteva covariate ale scorului de încredere în oamenii de știință. 

Sinteza sintezei: nu atât educația științifică sau educația în general, cât, probabil, calitatea guvernării și mesajele pe care diverse componente ale elitei le transmit despre știință determină un anumit nivel al încrederii în oamenii de știință. 

Rezultatele (pe care le sintetizez mai jos) sunt mai degrabă surprinzătoare și ne îndeamnă să ne reconsiderăm o parte din prejudecățile despre ce anume determină credibilitatea științei și a oamenilor de știință:

1. Nu există vreo relație între regiunea geografică sau gruparea geopolitică din care face parte națiunea și valoarea medie a încrederii în oamenii de știință.
2. Unele efecte de regresie sunt chiar contra-intuitive: religiozitatea are un efect pozitiv, iar la fel și inegalitatea măsurată prin coeficientul Gini.

Pe de altă parte, câteva limite ale cercetării, menționate chiar în articol, arată că nivelul de rigoare în studiile de social science publicate în Nature Communications este discutabil:

1. Eșantioanele sunt pe cote, adică nealeatoare, ceea ce înseamnă că multe premise ale statisticii inferențiale utilizate în cercetare sunt în realitate inaplicabile.
2. Invarianța metrică și scalară a măsurării încrederii în oamenii de știință nu este asigurată. Cu alte cuvinte, nu se pot face comparații între națiuni. Așadar, mediile din graficul din poză sunt mai degrabă orientative.

A, și să nu uit să amintesc că factorii de la nivel de țară nu sunt introduși prin regresie ierarhică multi-nivel, ceea ce duce la posibilitatea ca parametri de la nivel de individual să fie supraestimate. 

În sinteză, nivelul individual de încredere în oamenii de știință este influențat de o combinație de factori demografici, ideologici și de atitudine, care diferă în funcție de contextul cultural și național.

FACTORI SOCIO-DEMOGRAFICI

1. Sex: Femeile manifestă, în general, un nivel mai ridicat de încredere în oamenii de știință comparativ cu bărbații.
2. Vârstă: Persoanele mai în vârstă tind să aibă mai multă încredere în oamenii de știință.
3. Reședință: Locuitorii din mediul urban sunt mai predispuși să aibă încredere în oamenii de știință decât cei din mediul rural.
4. Venit: Un venit mai mare este asociat cu o încredere sporită în oamenii de știință.
5. Educație: Persoanele cu studii superioare, în special universitare, tind să aibă mai multă încredere în oamenii de știință, deși această relație nu este consistentă la nivel global.

FACTORI IDEOLOGICI

1. Orientarea politică:
2. Conservatorismul este asociat negativ cu încrederea în oamenii de știință.
3. Orientarea politică pe o scală stânga-dreapta are o relație variabilă, uneori pozitivă, alteori negativă, în funcție de țară.
4. Orientarea dominantă socială (SDO): Persoanele cu un SDO ridicat (care favorizează inegalitatea și ierarhia socială) sunt mai puțin înclinate să aibă încredere în oamenii de știință, percepându-i ca actori ce slăbesc structurile sociale tradiționale.
5. Religiozitate: Nivelul de religiozitate influențează diferit încrederea în oamenii de știință, în funcție de contextul religios și cultural. De exemplu:
6. În unele țări musulmane, religiozitatea este asociată pozitiv cu încrederea.
7. În rândul unor creștini, știința poate fi percepută ca intrând în conflict cu convingerile religioase.

FACTORI DE ATITUDINE

1. Populism științific: Persoanele care privilegiază „bunul simț” în detrimentul expertizei științifice tind să aibă o încredere redusă în oamenii de știință.
2. Încrederea în metodele științifice: Cei care consideră metodele științifice ca fiind esențiale pentru descoperirea adevărului au mai multă încredere în oamenii de știință.
3. Vulnerabilitatea față de știință: Deschiderea de a se baza pe sfaturile oamenilor de știință și de a accepta vulnerabilitatea în fața expertizei lor contribuie la un nivel mai ridicat de încredere.
4. Beneficiul perceput al științei: Persoanele care cred că știința aduce beneficii personale și societale au mai multă încredere în oamenii de știință.
5. Factori la nivel de țară asociați cu încrederea în oamenii de știință
6. Indexul Gini: Există o corelație pozitivă slabă între încrederea în oamenii de știință și indicele Gini, care măsoară inegalitatea veniturilor. Oamenii din țările cu inegalități mai mari ale veniturilor pot avea mai multă încredere în oamenii de știință, văzându-i ca o alternativă de încredere la guvernele percepute corupte și elitele politice. În aceste țări, populațiile urbane pot fi suprareprezentate în eșantioane, dar analize suplimentare sugerează că acest aspect nu influențează semnificativ corelația.
7. Corupție:  
8. Relația dintre inegalitatea veniturilor și încrederea în oamenii de știință este strâns legată de nivelurile ridicate de corupție.  
9. În țările corupte, oamenii de știință sunt percepuți ca fiind mai de încredere decât guvernele.  
10. În țările mai puțin corupte, încrederea în guvern și în oamenii de știință poate fi mai bine corelată, dar acest lucru nu este universal valabil.
11. Literația științifică și cheltuielile guvernamentale pentru educație:  
12. Nu există dovezi clare că încrederea în oamenii de știință este mai mare în țările cu scoruri ridicate de alfabetizare științifică.  
13. Cheltuielile guvernamentale pentru educație nu par să influențeze semnificativ nivelul de încredere.  
14. Acest fapt pune sub semnul întrebării ipoteza că înțelegerea publică a științei sau investițiile în educație sporesc încrederea.

Observații generale

Deși anumiți factori la nivel de țară arată o corelație cu încrederea în oamenii de știință, aceste relații sunt complexe și influențate de variabile precum orientarea politică, populismul științific și inegalitățile sociale. O înțelegere mai profundă necesită o analiză contextualizată pentru fiecare țară.